de parcă anii care te acopereau
nu făceau altceva decât să-ți demonstreze că eu
sunt cel care se apropie tot mai mult de sfârșit
și din acest motiv
calul de lemn în burta căruia nu îmbătrânește nimeni
niciodată
și-a ținut promisiunea atunci când te-a înghițit
în teroarea lui mecanică


în visul meu am reușit să îmblânzesc lemnul până când
bezna din trupul său devenea din ce în ce mai neimportantă
din ce în ce mai puțin păcătoasă să îți acopere tinerețea care
mă îmbolnăvea de subit


și de bătrânețe
dimineață după dimineață când deschideam ochii
încercam să-mi amintesc de fiecare dată
cum te zvârcoleai
frumoasă
tânără și goală
în visul meu